Potrivit art.1 alin (4) din Legea 17/2000 privind asistența socială a persoanelor vârstnice, sunt considerate persoane vârstnice persoanele care au împlinit vârsta de pensionare stabilită de lege.
În situațiile în care care persoanele în vârstă doresc să încheie anumite acte juridice precum contracte de vânzare-cumpărare sau de donație, ori doresc să constituie garanții mobiliare sau imobiliare având ca obiect bunurile mobile ori imobile ale acestora, Legea 17/2000 asigură o formă de protecție a acestor persoane vulnerabile.
Astfel, potrivit art. 30 și art. 31 din această lege prevăd că autoritatea tutelară/Instanța de tutelă din unitatea administrativ-teritorială în care persoana vârstnică are domiciliul sau reședința are obligația de a acorda, la solicitarea acesteia, consiliere juridică gratuită.
În acest sens, persoana vârstnică este asistată, la cererea acesteia sau din oficiu, după caz, de un reprezentant al autorității tutelare, în vederea încheierii oricărui act translativ de proprietate, având ca obiect bunuri proprii, în scopul întreținerii și îngrijirii sale.
Obligația de întreținere și de îngrijire, precum și modalitățile practice de executare a acesteia se prevăd expres în actul juridic încheiat de notarul public, sub sancțiunea nulității, autoritatea de tutelă putând face o anchetă socială privind respectarea drepturilor persoanei vârstnice de către furnizorul de servicii sociale.