Cum „oprim temporar” o executare silită declanșată împotriva noastră?
Suspendarea provizorie este, așa cum îi spune și denumirea, o măsură temporară de protejare a debitorului, ce are drept scop temporizarea executării silite asupra patrimoniului acestuia, până la soluționarea cererii principale de suspendare a executării silite.
Sub acest aspect, cererea de suspendare provizorie are caracter accesoriu față de cererea de chemare în judecată (cerere principală) care poate avea ca obiect suspendarea executării silite/ contestație la executare.
Potrivit art.719 alin (7) din Codul de procedură civilă:
Dacă există urgență şi dacă, în cazurile prevăzute la alin (2), respective alin (3), s-a plătit cauțiunea, instanţa poate dispune, prin încheiere şi fără citarea părţilor, suspendarea provizorie a executării până la soluţionarea cererii de suspendare.
Iar potrivit art. 719 alin (2 ) din acelaşi act normativ:
Pentru a se dispune suspendarea, cel care o solicită trebuie să dea în prealabil o cauțiune, calculată la valoarea obiectului contestaţiei (…)
Din analiza acestor dispoziții, concluzionăm că pentru admiterea cererii de suspendare provizorie a executării silite este necesară îndeplinirea cumulativă a mai multor condiții, respectiv:
-
să se facă dovada consemnării cauțiunii;
-
să se facă dovada formulării unei contestații la executare, în cadrul căreia să se fi cerut şi suspendarea executării silite;
-
să se justifice existența unor cazuri urgente care impun luarea acestei măsuri.
Condiționarea suspendării executării silite de depunerea unei cauțiuni, în cuantumul stabilit în mod expres de legiuitor, prin art. 719 alin ( 2 ) din Codul de procedură civilă, se impune pentru prevenirea exercitării abuzive a dreptului de a cere suspendarea executării, precum si pentru protejarea intereselor legitime ale creditorilor, legate de executarea cât mai operativă a creanțelor lor, stabilite prin titluri executorii.
În acelaşi timp, depunerea cauţiunii constituie o garanţie în sensul că, în urma respingerii contestaţiei la executare, creditorul va putea cere și obţine despăgubiri pentru pagubele suferite datorită întârzierii executării silite.
Raportat la cea de-a treia condiţie, suspendarea executării silite a unui titlu executoriu nu se poate dispune decât în cazuri cu totul excepţionale, existând riscul de a fi prejudiciat creditorul prin temporizarea executării. Astfel, formularea unei contestaţii la executare nu este suficientă pentru admiterea cererii de suspendare provizorie a executării silite, fiind necesar ca debitorul să justifice convingător necesitatea şi utilitatea luării unei asemenea măsuri excepţionale.
Întrucât dispoziţiile Codului de procedură civilă nu definesc conceptul de „urgenţă” şi nici nu prezumă împrejurări concrete când există urgenţă, instanţa este cea care stabileşte de la caz la caz, în funcţie de condiţiile particulare ale speţei, dacă este îndeplinită această cerinţă.
De exemplu, într-o situație în care obiectul executăii silită este un bun imobil cu destinație de locuință, instanța ar putea aprecia că cerința urgenței este îndeplinită, având în vedere că obiectul contestației la executare îl constituie acte de executare în legătură cu vânzarea silită a unui imobil în care locuiește contestatorul împreună cu familia acestuia, fiind stabilit un termen pentru vânzarea imobilului. Prin urmare, într-o asemenea situație, pentru a nu prejudicia debitorul cu o executare silită susceptibilă de nelegalitate, raportat la criticile aduse de acesta ce vizează existența unor neregularități privind anumite acte de executare, instanța ar putea admite cererea debitorului de suspendare provizorie a executării silite, până la soluționarea cererii de suspendare a executării silite formulate în cadrul contestației la executare.
Cererea de suspendare provizorie a executării silite se introduce de către debitor la instanța de executare, iar instanța se pronunță în camera de consiliu, prin încheiere care nu este supusă niciunei căi de atac, părțile fiind citate doar în mod excepțional.