Procedura emiterii ordinului de protecție este reglementată de Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea şi combaterea violenţei domestice*) – Republicare, precum și de Legea nr. 26/2024 privind ordinul de protecţie. Aceste două legi definesc faptele de violență domestică sau alte acte de violență care, prin producerea acestora de către un agresor față de o victimă devin eligibile (împreună cu alte condiții de admisibilitate stabilite prin lege) pentru a se emite un ordin de protecție față de victimă.
Pe scurt, violența domestică înseamnă orice inacțiune sau acţiune intenţionată de violenţă fizică, sexuală, psihologică, economică, socială, spirituală sau cibernetică, care se produce în mediul familial sau domestic ori între soţi sau foşti soţi, precum şi între actuali sau foşti parteneri, indiferent dacă agresorul locuieşte sau a locuit împreună cu victima.
Prin Legea nr. 26/2024, s-a extins definiția actelor de violență, în sensul în care legea nu mai limitează ca producerea acestora să se realizeze față de un membru de familie, putând să se emită un ordin de protecție față de un agresor care nu are nicio legătură de familie cu victima, pentru săvârșirea următoarelor acte de violență. Orice lovire sau act de violenţă cauzator de suferinţe fizice, orice act de violenţă de natură sexuală, ameninţarea unei persoane cu săvârşirea unei infracţiuni sau a unei fapte păgubitoare ilicite îndreptate împotriva sa ori a altei persoane, dacă este de natură să îi producă o stare de temere, fapta repetată de urmărire a unei persoane, fără drept sau fără un interes legitim, ori de supraveghere a locuinţei, a locului de muncă sau a altor locuri frecventate de către aceasta ori efectuarea de apeluri telefonice sau a altor tipuri de comunicări prin mijloace de transmitere la distanţă care, prin frecvenţă, conţinut sau momentul în care sunt emise, creează temere, precum şi alte acţiuni cu efect similar, orice act de hărţuire online, mesaje online instigatoare la ură, urmărire online, ameninţări online, publicarea neconsensuală de informaţii şi conţinut grafic intim, accesul ilegal la comunicaţii şi date private şi orice altă formă de utilizare abuzivă a tehnologiei informaţiei şi a comunicaţiilor cu scopul de a umili, speria, reduce la tăcere victima, încercarea de a determina sau determinarea unei persoane prin corupere, prin constrângere ori prin altă faptă cu efect vădit intimidant să nu sesizeze organele de urmărire penală, să nu dea declaraţii, să îşi retragă declaraţiile, să dea declaraţii mincinoase ori să nu prezinte probe într-o cauză penală, civilă sau în orice altă procedură judiciară, orice alte acte de violenţă fizică sau psihică ce pun în pericol viaţa, integritatea fizică sau psihică ori libertatea unei persoane.
Măsurile care se pot dispune față de agresor prin emiterea unui ordin de protecție sunt următoarele:
- evacuarea temporară a agresorului din locuinţa familiei, indiferent dacă acesta este titularul dreptului de proprietate;
reintegrarea victimei şi, după caz, a copiilor, în locuinţa familiei; - limitarea dreptului de folosinţă al agresorului numai asupra unei părţi a locuinţei comune atunci când aceasta poate fi astfel partajată încât agresorul să nu vină în contact cu victima;
- cazarea/plasarea victimei, cu acordul acesteia, şi, după caz, a copiilor, într-un centru de asistenţă;
- obligarea agresorului la păstrarea unei distanţe minime determinate faţă de victimă, faţă de membrii familiei acesteia, ori faţă de reşedinţa, locul de muncă sau unitatea de învăţământ a persoanei protejate;
- interdicţia pentru agresor de a se deplasa în anumite localităţi sau zone determinate pe care persoana protejată le frecventează ori le vizitează periodic;
- obligarea agresorului de a purta permanent un dispozitiv electronic de supraveghere;
- interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondenţă sau în orice alt mod, cu victima;
- obligarea agresorului de a preda poliţiei armele deţinute;
- încredinţarea copiilor minori sau stabilirea reşedinţei acestora;
- interdicţia pentru agresor de a încasa alocaţia de stat pentru copii şi încuviinţarea încasării acesteia de către părintele/persoana căruia/căreia i s-a încredinţat copilul spre creştere şi educare sau la care s-a stabilit reşedinţa acestuia.
Ordinul de protecție se poate emite provizoriu de către poliție și confirmat de către procurorul competent din cadrul parchetului de pe lângă judecătoria competentă în a cărei rază teritorială a fost emis, pe o perioadă de 5 zile sau direct de către instanța de judecată, respectiv de la judecătoria de pe raza teritorială în care îşi are domiciliul sau reşedinţa victima.
Cabinetul nostru a reprezentat „pro bono” o victimă a violenței domestice, mama împreună cu cei trei copii minori a acesteia, în vederea emiterii unui ordin provizoriu de către instanța de judecată.
Astfel, după o perioadă de consiliere a victimei de mai bine de 2 ani, de la momentul la care au început agresiunile asupra acesteia, victima a urmat inițial procedura emiterii ordinului de protecție provizoriu de către poliție, iar ulterior, procedura în fața instanței.
Referitor la faptele care au făcut obiectul solicitării ordinului de protecție, precizăm că, violențele exercitată de agresor asupra victimei în ultima etapă, nu au fost neapărat de natură fizică, ci mai mult violență verbală, psihologică și sexuală, tema principală fiind cea a relațiilor intime dintre soți, agresorul fiind consumator constant de alcool, iar în momentele de ebrietate insista ca victima să accepte raporturi sexuale neconsimțite, în ideea în care „datoria de soție” trebuia să se realizeze.
Astfel, instanța a admis cu succes cererea având ca obiect emitere ordin de protecție formulată de Cabinetul nostru și a emis un ordin de protecție pentru o perioadă de 6 luni, perioadă în care agresorul este evacuat din locuința familiei, este obligat să păstreze o distanță minimă determinată de 200 de metri față de victimă, copiii minori, locuința victimei, grădinița copiilor, îi este interzis de a avea orice fel de contact, inclusiv telefonic, cu victima, cu excepția mesajelor telefonice text și a e-mail-urilor privindu-i pe copiii minori ai părților.
Important de subliniat este faptul că, Cabinetul nostru a reușit să convingă instanța de judecată asupra faptului că victima și copiii minori ai acesteia au nevoie de protecție, chiar în lipsa unei violențe fizice concrete și că inclusiv violența sexuală (chiar între soți) poate să facă obiectul emiterii unui ordin de protecție.
Soluția pronunțată de instanța de judecată ne-a bucurat și, de asemenea, faptul că știm că victima și copiii sunt în siguranță în următoarele 6 luni, timp în care aceasta se poate ocupa de procedura divorțului.