Mărturisesc că zvonurile despre adoptarea unor dispoziții legale privitoare la instituțiile amnistiei și grațierii au început să apară chiar înainte de intrarea în vigoare a noilor coduri în materie penală.
Pe vremea respectivă mă ocupam mai mult de dosare penale, iar între primele întrebări pe care le primeam de la clienți după ce făceam cunoștință se numărau și cele privind legea de amnistie și grațiere despre care ar fi auzit că s-ar afla „în lucru”. Le spuneam atunci că legislația de acest tip nu poate fi dezvoltată în secret și că opinia publică va fi informată din timp dacă legiuitorul va avea asemenea planuri.
Zvonurile au început să capete contur săptămâna trecută, motiv pentru care vă propunem o scurtă comparație între instituția amnistiei și instituția grațierii, în speranța că demersul nostru vă va veni în ajutor pentru a vă forma o opinie documentată asupra acestui subiect.
Amnistia este o cauză de înlăturare a răspunderii penale şi reprezintă actul de clemenţă al legiuitorului prin care renunţă la aplicarea sancţiunilor penale pentru anumite infracţiuni inserate în legea de amnistie.
Deşi amnistia exclude răspunderea penală, nu exclude existenţa infracţiunii respective şi nici nu echivalează cu un act de dezincriminare. Aceasta nu are efecte asupra măsurilor de siguranţă, în afară de măsura confiscării speciale (pentru aplicarea ei fiind nevoie de o hotărâre de condamnare), şi asupra drepturilor persoanei vătămate de a fi despăgubită.
De asemenea, infracţiunile pentru care ar avea efecte o eventuală lege a amnistiei, trebuie să fie săvârşite înainte de intrarea acesteia în vigoare sau până la data prevăzută în cuprinsul ei. Subliniem că, având efect retroactiv asupra infracţiunilor comise anterior, nu va produce urmări asupra celor comise în ziua intrării actului în vigoare, şi nici ulterior. O caracteristică specială a amnistiei este aceea că, datorită efectului retroactiv, nu va putea fi abrogată ulterior, astfel că îşi va produce urmările instituite prin act.
Amnistia poate să fie antecondamnatorie ori postcondamnatorie. Amnistia antecondamnatorie intervine înainte de pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti definitive, având drept consecință faptul că acţiunea penală nu mai poate fi pusă în mişcare, iar atunci când a fost pusă în mişcare, nu se va mai exercita. Deşi suspectul sau inculpatul beneficiază de urmările intrării în vigoare unei asemenea legi, pot cere continuarea procesului pentru a-şi putea dovedi nevinovăţia, existenţa infracţiunii nefiind afectată prin intrarea în vigoare a actului de clemenţă, aşa cum reiese din art. 18 din Noul Cod de Procedură Penală. Intervenirea amnistiei antecondamnatorii determină instanţa să lase nesoluţionată acţiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal, neavând consecinţe asupra drepturilor persoanelor vătămate prin săvârşirea infracţiunii.
Amnistia postcondamnatorie intervine după pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti definitive, astfel că va înlătura executarea pedepsei sau începerea executării pedepsei principale, accesorii sau complementare şi a celorlalte consecinţe ale condamnării, precum scoaterea din evidenţă din cazierul judiciar a faptei pentru care a intervenit amnistia. Infracţiunea amnsitiată nu se va mai lua în calcul pentru stabilirea stării de recidivă, chiar dacă ar indeplini condițiile, va fi înlăturată executarea măsurilor privative şi neprivative de libertate, vor fi înlăturate interdicţiile, decăderile, incapacităţile.
Amnistia nu produce efecte asupra amenzii penale executate, ceea ce înseamnă că amenda plătită integra/parțial înainte de a interveni amnistia nu se vor restitui. Restul de amendă rămasă neplătită nu se mai execută.
Spre deosebire de amnistie (care înlătură răspunderea penală), graţierea este o cauză care înlătură sau modifică executarea pedepsei. Este tot o măsură de clemenţă a Parlamentului (graţiere colectivă) sau a Preşedintelui (graţierea individuală), dar care poate avea ca efect înlăturarea executării pedepsei, integral sau părţial, în curs de executare, sau comutarea pedepsei într-una mai uşoară, vizând pedepsele privative de libertate sau măsurile educative privative de libertate.
Graţierea nu are consecinţe asupra pedepselor deja executate, care nu au început a fi executate din cauza sustragerii făptuitorului, asupra celor pentru care s-a dispus amânarea aplicării pedepsei şi a celor suspendate sub supraveghere. De asemenea, spre deosebire de amnistie, graţierea nu are efect asupra pedepselor complementare sau a măsurilor educative neprivative de libertate, în afară de cazul în care se dispune altfel în mod expres prin actul de graţiere.
Graţierea colectivă se acordă unui număr nespecificat de persoane, poate să fie ori pură şi simplă, ori condiţionată, spre deosebire de cea individuală, care este mereu necondiţionată.
La fel ca şi amnistia, graţierea nu are efect asupra măsurilor de siguranţă şi nici asupra drepturilor persoanelor vătămate.
Graţierea poate să fie postcondamnatorie sau antecondamnatorie. Cea postcondamnatorie se aseamănă cu amnistia, vizând pedepsele stabilite prin hotărâre judecătorească definitivă, iar cea antecondamnatorie se aplică pedepselor şi măsurilor educative privative de libertate nejudecate definitiv.
În ceea ce priveşte stabilirea stării de recidivă, infracțiunile pentru care a intervenit grațierea pot constitui primul termen al recidivei.
Conform art. 73 alin. 3 lit. 1 și art. 115 alin.1 din Constituția României, acordarea amnistiei și a grațierii colective se poate face doar de către Parlament, prin lege organică, Guvernul neputând emite ordonanțe în domenii care fac obiectul legilor organice. Prin urmare, dacă Guvernul ar adopta o ordonanță de grațiere colectivă, aceasta ar fi neconstituțională în raport de dispozițiile menționate mai sus. Cu toate acestea, ordonanța va produce efecte până la declararea sa ca neconstituțională, dar și ulterior, în baza principiului aplicării legii penale mai favorabile consacrat de art. 5 din Codul penal:
Aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei
(1) În cazul în care de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.
(2) Dispoziţiile alin. (1) se aplică şi actelor normative ori prevederilor din acestea declarate neconstituţionale, precum şi ordonanţelor de urgenţă aprobate de Parlament cu modificări sau completări ori respinse, dacă în timpul când acestea s-au aflat în vigoare au cuprins dispoziţii penale mai favorabile.
Amnistia și grațierea, fiind acte de clemență, trebuie adoptate atunci când există împrejurări ce impun intrarea lor în vigoare. Factori cumulativi ce ar putea justifica adoptarea unor asemenea măsuri sunt: situația socială, reabilitarea și asprimea excesivă a pedepselor în raport cu natura faptelor. În toate cazurile, interesele individuale ar trebui ignorate în totalitate de către legiuitor atunci când instituie măsuri colective de acest tip.
