Recent, am primit un telefon de la un prieten de-al nostru care a primit în poștă o citație pentru a se prezenta la sediul unei instanțe de judecată în calitate de martor. Fiind prima dată când se întâlnea cu o asemena situație, ne-a pus o serie de întrebări care ne-au inspirat să scriem rândurile de mai jos.
A avea calitatea de martor înseamnă a fi o persoană străină de interesele conflictului dintre părți, care cunoaşte personal faptele litigioase pe care le relatează.
Așadar, martorul este ținut să declare numai acele fapte la care a luat parte sau pe care le-a văzut/auzit personal. Declaraţiile cu privire la un fapt cunoscut de altcineva, sau auzite de altcineva, nu sunt acceptate.
Depoziţia martorului va fi făcută în fața instanţei de judecată în mod verbal, declaraţia scrisă nefiind suficientă. Din acest motiv, persoanele citate ca martor se sperie, nu ştiu ce implică această mărturie, neînţelegând implicaţiile acestui lucru, şi, nu de puţine ori, terţii nu acceptă această calitate, nedorind să fie prezenţi într-o sală de judecată.
Cea mai frecventă întrebare adresată de persoanele propuse ca martori este cum se ajunge la a avea această calitate. Drept răspuns, ca regulă generală, o persoană poate fi propusă ca martor de către reclamant prin cererea de chemare în judecată şi de către pârât prin întâmpinare. Trebuie subliniat faptul că părțile unui litigiu nu trebuie să-i ceară persoanei pe care vor să o propună drept martor un acord prealabil.
Partea care propune un martor trebuie să indice numele și prenumele persoanei respective, precum și adresa de domiciliu, adresa de e-mail și numărul de telefon.
Instanţa, după aprobarea probei, va dispune citarea martorului prin serviciu poștal. Dacă martorul este deja prezent în respectiva şedinţă, ascultarea va putea avea loc chiar atunci. Dacă martorul nu este prezent la data admiterii probei, partea care a propus proba îşi poate lua responsabilitatea de a aduce persoana în cauză la următorul termen stabilit, fără a mai fi necesară citarea. Dacă martorul nu se prezintă la termenul pentru care a fost citat, instanța poate dispune să se refacă procedura de citare pentru următorul termen.
Ce riscaţi atunci când refuzaţi să daţi declaraţii în calitate de martor, adică atunci când nu vă prezentați la termenul pentru care sunteți citați? Legea spune, în primul rând, că se emite un mandat de aducere. La prima vedere, acest mandat ar însemna prezentarea unei agent de poliţie sau jandarm la adresa de citare care are atribuția de a vă însoți în ziua termenului la instanța de judecată. Dacă alegeți să refuzați să-l însoțiți pe agent/jandarm, acesta nu vă poate constrânge.
Calitatea de martor dintr-un proces civil este diferită faţă de calitatea de martor dintr-un proces penal. Dacă refuzaţi să vă conformaţi, nu puteţi fi adus cu forţa, iar nimeni nu poate pătrunde în locul unde locuiţi fără voia dumneavoastră.
În cel mai rău caz, veţi fi sancţionat cu o amendă judiciară în cuantum de 50-700 lei. După emiterea acestui mandat, dacă martorul nu poate fi găsit sau nu se înfăţişează, instanţa va putea trece în continuare la judecarea cauzei. Așadar, aplicarea unei amenzi judiciare este opțională pentru instanța de judecată, necesitatea acestui demers fiind apreciată de la caz la caz. Cu alte cuvinte, dacă depoziția martorului care refuză în mod nejusitificat să se prezinte în instanță este singura probă posibilă pentru a dovedi un anumit fapt, este posibil ca instanța de judecată să dispună amendarea martorului, putând considera că acesta tergiversează judecarea cauzei prin neprezentare.
Pe de altă parte, dacă nu vă veţi prezenta în faţa instanţei din motive neimputabile dumneavoastră, legea menţionând drept exemplu cazul de boală sau o împiedicare gravă, veţi putea susţine depoziţia în locul unde vă aflaţi, şi dacă nici acest lucru nu este posibil, nu riscaţi nici măcar amenda amintită mai sus.
Dacă faceţi parte din următoarea categorie de persoane, nu puteţi fi ascultaţi ca martori: rude şi afini până la gradul al treilea inclusiv, soţ, fost soţ, logodnic, concubin, aflaţi în duşmănie sau în legătură de interese cu vreuna dintre părţi, dacă vă aflaţi sub interdicţie judecătorească sau condamnaţi pentru mărturie mincinoasă. În afară de ultimele două categorii, există o derogare de la regula că nu puteţi fi ascultaţi ca martori, respectiv prin acceptarea expresă sau tacită a părţilor.
Doar slujitorii cultelor sunt scutiți de a depune mărturie, celelalte categorii profesionale(medici, farmacişti, avocaţi, notari publici, executori judecătoreşti, mediatori, moaşe, asistenţi medicali şi orice alţi profesionişti care trebuie să respecte secretul profesional sau de serviciu cu privire la faptele de care au luat la cunoştinţă în cadrul serviciului ori în exercitarea profesiei, chiar şi dupa încetarea activităţii) putând fi martori dacă au fost dezlegate de secretul de serviciu ori profesional de partea interesată la păstrarea secretului. De asemenea, dacă autoritatea sau instituţia pe lângă care funcţionează sau au funcţionat le permite, judecătorii, procurorii şi funcţionarii publici pot depune mărturie cu privire la faptele de care au avut cunoştinţă în funcţia ocupată.
Dacă v-aţi expune pe voi înşivă sau aţi expune o persoană numită mai sus la o pedeapsă penală sau dispreţul public, sunteţi scutiţi de a da declarații în calitate de martori.
Ca procedură de luare a depoziției în fața instanței, trebuie să știți că martorii care sunt creștin ortodocși sunt rugați să rostească un jurământ cu mâna pe cruce sau pe Biblie prin intermediul căruia se angajează să spună adevărul. Martorii care se declară ca fiind atei, vor rosti un jurământ pe onoare și credință sau următoarea sintagmă:
Mă oblig că voi spune adevărul şi că nu voi ascunde nimic din ceea ce ştiu.
Martorii care nu au împlinit 14 ani şi cei care nu au discernământ pot fi ascultaţi fără a depune jurământ.
După rostirea jurământului, instanța este obligată să-i pună în vedere martorului faptul că mărturia mincinoasă este infracțiune și se pedepsește cu închisoare de până la 5 ani. În situația în care instanța apreciază că martorul a făcut afirmații mincinoase în fața sa, aceasta poate încheia un proces verbal prin care să sesizeze organele penale competente.
În ceea ce priveşte situaţia ascultării mai multor depoziţii în cadrul aceluiași dosar, martorii vor fi audiaţi separat, ceilalţi neputând fi prezenţi în sala de judecată, ordinea fiind stabilită de către judecător. Martorul va răspunde întrebărilor puse de judecător iar apoi, cu încuviinţarea acestuia, la cele puse de partea care l-a propus şi de către partea adversă.
În final, trebuie să știți că partea care a propus martorul poate fi obligată să-i ramburseze acestuia cheltuielile de transport, cazare şi masă (dacă instanța la care este obligat să se prezinte se află în afara localității sale de domiciliu), precum și să-i achite despăgubiri pentru veniturile pe care le-a pierdut din cauză că a lipsit de la locul de muncă pentru a se prezenta la termenul de judecată. Pentru a obține aceste sume de bani, martorul trebuie să formuleze o cerere în fața instanței, la termenul la care va fi ascultat. Cererea trebuie însoțită de dovezile cheltuielilor efectuate, precum și de dovada sumelor de bani neîncasate ca urmare a prezentării în instanță în calitate de martor.
Photo credit: boundlessglory.org