Săptămâna trecută am primit comunicarea hotărârii definitive pronunțate în cel mai vechi dosar în materie contravențională demarat de echipa noastră. Având în vedere faptul că obiectul dosarului este o contestație la executare, ceea ce ar fi însemnat că ar fi trebuit să se judece de urgență și cu precădere, putem spune că obținerea soluției definitive după un an și jumătate nu poate fi calificată drept satisfăcătoare prin prisma criteriului timp.

În concret, clientul nostru a fost executat silit în baza unui titlu executoriu  reprezentat de un proces verbal de contravenție emis de Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. (CNADNR SA), pe motiv că ar fi circulat pe drumurile naționale fără a achita tariful aferent rovignetei.

Conform practicii stabilite la nivelul CNADNR SA în perioada constatării contravenției, comunicarea proceselor verbale de contravenție și a înștiințărilor de plată se efectua prin afișare la sediul/domiciliul contravenientului. De obicei, CNADNR SA folosea un martor – asistent de serviciu care atesta că procedura de comunicare prin afișare a fost îndeplinită.

CNADNR SA a susținut că faimoasa procedură de comunicare prin afișare ar fi fost folosită și în speța noastră. În realitate, clientul nostru nu a intrat niciodată în posesia procesului verbal de contravenție și a înștiințării de plată, ci a aflat despre presupusa sumă pe care o datorează direct în faza de executare silită.

Prin contestația la executare formulată am arătat că în speță erau incidente prevederile Deciziei nr. 10/10.06.2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea unui recurs în interesul legii privind interpretarea și aplicarea art. 27 teza I raportat la art. 14 alin. 1, art. 25 alin. 2 și art. 31 alin. 1 din OG 2/2001. Prin decizia sus-menționată ÎCCJ a stabilit următoarele:

„Modalitatea de comunicare a procesului verbal de contravenție și a înștiințării de plată prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului este subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de primire.

Cerința comunicării procesului verbal de contravenție și a înștiințării de plată este îndeplinită și în situația refuzului expres al primirii corespondenței, consemnat în procesul verbal încheiat de funcționarul poștal.”

Un aspect important de menționat este acela că Decizia nr. 10/10.06.2013 este ulterioară comunicării procesului verbal de contravenție ce a constituit titlu executoriu în speță. Cu toate acestea, șansele ca instanța de judecată să dea o altă interpretare articolelor de lege aplicabile decât cea consființită în decizia ÎCCJ erau minime.

Odată anulată executarea silită, instanța de judecată a admis și cererea de întoarcere a executării, apreciând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 722 și 723 Cod procedură Civilă.

La sfârșitul anului 2015, Tribunalul București a respins apelul formulat de CNADNR SA, păstrând ca legală și temeinică soluția primei instanțe.

Dacă luăm în calcul perioada ce va fi alocată fazei de executare silită, concluzia este că judecarea unei cauze „de urgență și cu precădere” semnifică faptul că problema urmează să se rezolve în aproximativ 2 ani de la introducerea acțiunii în instanță.

foto credit: www.4tuning.ro

© 2015 AAD - LAWYERS | NOOC Studio

logo-footer